Egalitatea de șanse și de tratament între femei și bărbați este un principiu fundamental al drepturilor omului, transpus atât la nivel legislativ cât și la nivelul politicilor publice, atât la nivel European, cât și la nivel național.
Egalitatea dintre femei și bărbați este unul dintre principiile fundamentale care are la bază principiul “plată egală pentru muncă egală”, prevăzut în Tratatul Comunității Economice de la Roma.
Criza economică din ultima perioadă a condus la intensificarea preocupărilor privind egalitatea dintre femei și bărbați, în sensul de a încuraja participarea feminină pe piața muncii.
Atingerea țintelor prevăzute în Strategia Europa 2020 privind creșterea inteligentă, sustenabilă și incluzivă, suplinirea golului de forță de muncă ca urmare a îmbătrânirii demografice, precum și necesitatea sustenabilității viitoare a sistemului de pensii întăresc importanța politicilor egalității de gen în folosirea eficientă a tuturor talentelor.
Pentru reducerea decalajelor de gen este esențială întărirea cooperării între diferite instituții și părți active în domeniul egalității dintre femei și bărbați, cum ar fi: guvernele statelor membre, Comisia Europeană, Parlamentul European, organizațiile partenerilor sociali, societatea civilă, organismele însărcinate cu promovarea egalității de gen, organizațiile internaționale și agențiile UE.
În ultimii ani, s-a putut observa că diferențele de gen s-au diminuat, însă nu
suficient pentru a realiza de facto egalitatea de șanse între femei și bărbați. Experiența românească în domeniul egalității de gen include deja o legislație bine structurată, mecanisme instituționale care pun în aplicare acest principiu, o societate civilă puternică și un important segment academic.
Deși în reglementările comunitare dar și în cele naționale, unul din principiile retribuirii muncii se referă la plata egală pentru muncă egală și de valoare egală, practic, în toate țările membre UE, se mențin diferențe de venit brut la ora de muncă efectuată de bărbați, față de femei. De regulă, astfel de diferențe sunt justificate în cazurile în care, din punctul de vedere al valorii și gradului de complexitate a muncii, bărbații prestează o activitate generatoare de bunuri și servicii mai complexe și dificile. Există însă și cazuri când la munci egale atât pentru bărbați cât și pentru femei se înregistrează diferențieri în defavoarea femeilor, ceea ce contravine evident spiritului de echitate și justiție socială, consacrat ca obiectiv și prioritate ale documentelor constitutive și în vigoare ale legislațiilor comunitare și naționale.
Subevaluarea muncii femeilor se datorează modului în care sunt apreciate competențele acestora față de bărbați. Locurile de muncă necesitând calificări sau experiențe similare tind să fie mai slab plătite și subevaluate atunci când sunt dominate de femei, mai degrabă decât de bărbați.
În cea mai mare parte a țărilor membre UE, femeile continuă să fie subreprezentate în procesele decizionale și poziții sociale importante, îndeosebi la cele mai înalte foruri și instituții, în ciuda faptului că acestea reprezintă aproape jumătate din forța de muncă și peste jumătate din absolvenții cu studii superioare din UE.
Deși au fost înregistrate unele progrese în ceea ce privește reducerea dezechilibrului bărbați-femei, în domeniul deciziilor politice, există încă mult de recuperat întrucât, în medie, unu la patru membri ai parlamentelor naționale și miniștri ai guvernelor naționale sunt femei.
Segregarea pietei muncii nu se realizeaza doar in baza unor factori de ordin economic ori politic, dar si prin prisma unor stereotipuri ce privesc viata profesionala.
Din punct de vedere social, stereotipurile se pot manifesta prin fapte care dezavantajeaza unul dintre genuri.Activitatea profesionala este separata sub influenta unor aspecte sociale, culturale sau economice si obliga la adoptarea unor strategii in viata privata, decizionala sau la locul de munca.
Standardele sociale sau ideile stereotipe privind rolul femeii si al barbatului in societate fac mai dificil accesul femeilor la profesiile care impun o calificare ridicata.
Scoala si formarea profesionala joaca un rol important in determinarea carierei viitoare a femeilor si barbatilor. In conditiile in care scoala nu are grija sa protejeze egalitatea de gen, potentialul femeilor poate fi afectat generand o distorsiune sociala greu remediabila.
Identificarea unui loc de munca si angajarea efectiva necesita parcurgerea unor pasi de ordin informal ce implica folosirea relatiilor personale si a recomandarilor venite din partea celor care cunosc potentialul si experienta profesionala a celor care sunt in cautarea unui job/reangajare sau a unui loc de munca nou.
O problemă este modul în care se identifică un loc de muncă (relații, contacte, online, participare târguri de job-uri, recomandări, head-hunting etc.) urmat imediat de fina bariera a oportunitatilor de gen, practic îngrădirea șanselor de angajare pe criterii ce țin de sex. Experiența (know-how-ul) reprezintă sau ar trebui să reprezinte singurul criteriu de departajare dincolo de orice gen sau clișeu.
Alegerea unei profesii implică riscuri. Modificările de pe piața muncii, dinamica acesteia, provoacă la flexibilitate și reorientare. Alegerea unei profesii poate fi o decizie personala bazata pe inclinațiile dobândite prin naștere, însușite și dezvoltate prin studiu și exercițiu, constrânsă de opiniile celor din jur sau de nevoi.
Imaginea defavorabila femeii se contureaza uneori prin credinte cum sunt: fiinta slaba fizic si intelectual. Aceasta conceptie se reflecta la nivelul pietei muncii, femeile avand un acces limitat la anumite meserii, ocupate fiind cu precadere de barbati.
Pe de alta parte, profesiile care in mod traditional sunt ocupate de femei nu sunt de interes pentru barbati intrucat nu sunt incurajati sa aleaga astfel de meserii, insa trebuie
avut in vedere si posiblitatea in care barbatii nu se identifica cu aceste tipuri de meserii cum sunt educatoare, asistente medicale, baby-sitter, secretara sau femeie de serviciu deoarece nu exista inclinatii si nici dorinta in acest sens.
Preferintele barbatilor merg in general spre inginerie, afaceri, activitati care presupun dezvoltare de strategii si utilizarea unor notiui exacte, matematice, abstracte.
Cercul vicios al stereotipurilor functioneaza dupa urmatoarele idei preconcepute: unele meserii sunt inaccesibile femeilor, din cauza efortului fizic pe care il presupun sau a faptului ca barbatii ar avea calitati de lideri, aptitudini pe care femeile nu le-ar avea. In realitatea insa, oricare dintre aceste prejudecati poate fi demontata prin date si statistici, dar si prin situatii reale.
Fenomenul discriminatoriu este unul complex, țesut din multe variabile independente de dorințele individuale. Unul dintre stimulii inregistrați ca și regula, ce determină și favorizează discriminarea, este reprezentat de lipsa educației.
Pe langa educația din școală, lacunele care apar la nivelul de pregătire, a abilităților tehnice, crează condițiile pentru defavorizarea unuia dintre genuri.
Preferințele de business – relația dezvoltator/beneficiar – aduc în prim plan caracteristici extrem de bine segmentate pentru a vinde povestea, pentru a acoperi nevoia clientului. Deși aspectul fizic nu este perceput ca un criteriu diferențiator, acesta ar putea reprezenta un avantaj. Astfel, nu neaparat genul este afectat, dar și vârsta, prin favorizarea unei persoane datorită unei diferențieri bazate exclusiv pe aspectul exterior.
Prin activitățile propuse și rezultatele preconizate, proiectul POSDRU/144/6.3/S/126567, Profemin, promovează ca principiu general egalitatea de șanse, permițând aplicarea la programele de formare profesională, consiliere si asistenta în inițierea unei afaceri a tuturor femeilor din grupul țintă, fără descriminare.
Proiectul se adresează femeilor din toate cele 8 regiuni de dezvoltare, iar selectia grupului tinta se face indiferent de naționalitate, sex, rasă sau origine etnică, religie sau credință, handicap, vârstă, mediu de proveniență sau orice alt criteriu discriminatoriu.
Echipa de management precum si cea de implementare a proiectului a asigurat respectarea principiului egalitatii de sanse în elaborarea materialelor din proiect și a programelor de formare. Reprezentantele grupurilor dezavantajate, expuse riscului excluziunii sociale sau vulnerabile (romi, populația rurala săracă, populația minoritara, etc.) sunt invitate să participe în cadrul activităților proiectului.
Obiectivele proiectului au vizat în mod evident egalitatea între femei și bărbați pe piața muncii, dezideratul proiectului fiind acela de a contribui la consolidarea accesului egal pe piața muncii.
Prin cercetările și studiile propuse, proiectul și-a propus să identifice cauzele, cât și eventuale propuneri și soluții care să contribuie la adoptarea de măsuri în vederea combaterii diferențelor și segregării bazate pe gen pe piața muncii sau în carieră.
Proiectul răspunde cerințelor privind egalitatea de șanse, axându-se cu preponderență pe egalitatea de gen.