Segregarea de gen în țările Uniunii Europene

Pentru intervalul 1992-2007 evoluția segregării ocupaționale de gen pentru UE, ca intreg, măsurată prin intermediul celor mai utilizați indicatori (IP și ID), indica faptul ca segregarea se menține la cote ridicate și s-a modificat putin în intervalul analizat. Este observat un trend ușor ascendent în segregare, cu o creștere de aproape 1 punct procentual pentru zona EU12 din 1992, iar pentru UE27 din 1999, tendința ascendentă din ultimii zece ani este mai pronunțată pentru segregarea de gen sectorială.

Segregarea ocupațională de gen a fost în medie de 25,2% în 2007, în UE (măsurată cu indicatorul IP). Acest număr reprezintă ponderea populației ocupate care ar fi trebuit să schimbe ocupația (sectorul) pentru a obține întradevăr o distribuție a bărbaților și femeilor pe ocupații și sectoare. Țările care prezintă cele mai înalte niveluri de segregare sunt: Estonia (32,2%), Slovacia (30,3%), Letonia (30,1%), Finlanda (29,5%) și Bulgaria (29,3%). Țările cu cel mai scăzut nivel al segregării sunt: grecia (22,4%), România (23,3%), Malta (23,6%), Italia (23,6%) și Olanda (25,2%). Diferența dintre țările cu cel mai înalt nivel al segregării și cel mai scăzut este de aproape 10 puncte procentuale.

In ceea ce priveste segregarea pe sectoare economice de activitate la nivel European, tările cu gradul cel mai ridicat de segregare sunt: Estonia (26,1%), Letonia (23,5%), Lituania (23,4%), Irlanda (23,3%) și Slovacia (23,2%). Țările cu cel mai scăzut nivel al segregării sunt Malta (14,9%), Grecia (15,9%), România (13,1%), Slovenia (17,4%) și Italia (17,87%). Diferența dintre țările cu cel mai înalt nivel de segregare și cu cel mai scăzut nivel de segregare este de 12,8 puncte procentuale. Media la nivel european a segregării europene este de 18,4%.

În ultimele decenii se pare că au apărut anumite modificări în sensul că Țările Nordice și Scandinave au înregistrat o desegregare  rapidă, în timp ce cele mai multe țări mediteranene, împreună cu câteva țări Est Europene, au înregistrat o creștere a gradului de segregare. Țările în care s-a înregistrat o desegregare de gen sunt Suedia, Norvegia, Danemarca, Marea Britanie, Austria, Republica Cehă și Islanda, iar țările în care s-a înregistrat o resegregare de gen sunt: România, Bulgaria, Italia, Irlanda, Letonia și Spania.

Media europeană pentru segregarea ocupațională de gen rămâne stabilă în intervalul de timp analizat pentru UE15, în timp ce pentru UE27 se observă o creștere de la 25,3% în 2000 la 26% în 2008. Segregarea ocupațională se pare că este ceva mai ridicată printre țările noi intrate în UE decât printre cele vechi. Totuși sunt observate disparități importante între țări (România apare cu cel mai scăzut nivel al segregării, după Grecia, fiind sub media UE27). Se poate observa, de asemenea, tendințe diferite în evoluția segregării ocupaționale pe țări. În timp ce în unele țări se observă o îmbunătățire a nivelului de segregare ocupațională în altele se observă contrariul. În România se constată o tendință de creștere semnificativă a gradului de segregare, diferența acestuia în intervalul analizat, fiind de 10,9 puncte procentuale.

În cazul segregării sectoriale de gen, media UE15 a crescut în itervalul analizat de la 18,1% în 2000 la 20,3% în 2008. Este mai scăzută pentru UE27 comparativ cu UE15, astfel încât se poate concluziona că segregarea sectorială este în medie mai scăzută în țările nou intrate. Segregarea sectorială de gen, în intervalul analizat, ori a crescut, ori a rămas stabilă pentru majoritatea țărilor. Excepții fac: Marea Britanie, Austria, Danemarca și republica Cehă.

Evoluții demografice și ale structurii forței de muncă

În urma analizei structurii populației din România în funcție de gen, în perioada 2000-2010, se poate observa că pe parcursul ultimilor ani ponderea populației feminine întregistrează o ușoară creștere, ajungând în 2010 la 51,31% din totalul populației. Această situație poate fi explicată prin faptul că, pe fundalul descreșterii numărului populației totale  – de la 22435,2 mii în 2000 până la 21431,2 mii în 2010 – descreșterea populației feminine a avut loc cu un ritm mai scăzut, cu aproximativ 0,8 puncte procentuale comparativ cu cel al bărbaților (4,87% comparativ cu 4,09% cel al bărbaților).

O tendință ușor diferită se observă în evoluția structurii populației în funcție de gen și mediile urban și rural, care pune în evidență o ușoară creștere a ponderii populației feminine în mediul urban, compensată de o descreștere în mediul rural, ponderea populației  feminine se situa în anul 2010 la 52,26% în mediul urban și la 50,15% în mediul rural

În mediul urban, pe fundalul descreșterii populației totale – de la 12.244,6 mii persoane la 11.798,7 mii persoane în anul 2010, descreșterea populației feminine a avut loc cu un ritm cu 2 puncte procentuale mai mic decât cel al bărbaților.

În mediul rural, pe fundalul descreșterii populației totale – de la 10.190,6 mii persoane la 9632,6 mii persoane în anul 2010, descreșterea populației feminine a avut loc cu un ritm cu 0,8 puncte procentuale mai mare decât cel al bărbaților.

În ceea ce privește evoluția structurii populației în funcție de gen pe principalele grupe de vârste se observă ușoare schimbări. Astfel, pe parcursul perioadei 2000-2010, pentru grupa de vârstă 0-19 ani s-a înregistrat o scădere a populației feminine, ca urmare a scăderii ratei natalității, pentru grupa de vârstă 20-64 ani o ușoară creștere a numărului persoanelor feminine iar pentru grupa de vârstă 65 și peste o creștere semnificativă a persoanelor de sex feminin.

Ponderea femeilor în totalul populației pe grupe de vărstă (tabelul 3), oscila pentru intervalul analizat astfel: pentru grupa de vârstă 0-19 ani între 48,7% și 48,9%;  pentru grupa de vârstă 20-64 ani între 50,2% și 50,4% iar pentru grupa de vârstă  65 și peste, între 41% și 59%. Creșterea în intervalul analizat a ponderii femeilor de la 48,7% la categoria de vârstă 0-19 ani până la 59,6%, la categoria de vârstă 65 și peste, pe măsura înaintării vârstei, se datorează unei mortalități masculine sporite și prin urmare, o speranță de viață la naștere mai mare pentru femei decât pentru bărbați.

În perioada 2002-2011 ponderea femeilor în totalul populației economic active variază între 44,3% și 45,2%, ponderea mai mică înregistrându-se în perioada 2008-2010 pe fondul crizei economice și este mai scăzută decât ponderea femeilor în populația totală.

Stefan BARBALATA
Expert organizare evenimente