Există diferite metode a măsurare a segregării: bazată pe statistici descriptive sau pe indicatori. Statisticile descriprive oferă posibilitatea de a calcula raportul dintre procentul femeilor dintr-o/un profesie/sector și procentul femeilor pe piața muncii cu scopul de a identifica dacă există sub/supra reprezentativitate. Aceste metode pot fi aplicate în același mod pentru a putea surprinde și profesiile dominate de bărbați.
- Indicele de „nepotrivire” (ID Index) este cel mai utilizat indicator pentru măsurarea inegalităților, definit ca: „suma dintre proporția minimă a femeilor și proporția minimă a bărbaților care ar trebui să-și schimbe profesia, astfel încât proporția femeilor să fie identică în orice profesie” (Anker, 1998). Indicele de „nepotrivire” (ID) este cel mai des folosit pentru comparații internaționale, deoarece el a fost propus încă din 1995 (Duncan și Duncan 1955). Acest indicator calculează repartizarea profesională sau sectorială a ocupării în funcție de gen, asociată cu segregarea orizontală și verticală (Anker 1998). Indicatorul măsoară distanța față de o distribuție egală a bărbaților și femeilor pe ocupații, ipoteza fiind aceea că segregarea implică o distribuție diferită a bărbaților și femeilor în toate ocupațiile profesionale. Cu cât distribuția este mai egală, cu atât segregarea este mai scăzută. Indicele ia valori între 0 și 1: 0 în cazul în care nu există segregare și 1 în cazul unei segregări totate (fiecare profesie fiind dominată în totalitate de bărbați sau de femei.
De asemenea, indicatorul permite calcularea numărului de femei sau de bărbați care trebuie să schimbe sectorul/ocupația cu scopul obținerii unei distribuții de gen egale pe piața muncii. Valoarea indicelui ID depinde de nivelul ocupării feminine, dar numai indirect, prin intermediul schimbărilor în structura ocupațională care însoțesc creșterile sau descreșterile în proporția femeilor pe piața forței de muncă.
- Indicele standardizat construit de Karmel și MacLachlan (1988) (Indicele IP) este bazat, de asemenea, pe ipotezele care susțin că segregarea implică o distribuție diferită a bărbaților și femeilor pe ocupații profesionale. Acesta poate fi interpretat ca ponderea populației ocupate care ar trbui să-și schimbe ocupația (sectorul) cu scopul de a face o distribuire egală a bărbaților și femeilor pe ocupații și sectoare. Indicele variază de la 0 în situația de egalitate completă la 0,5 pentru cazul contrar. Avand în vedere că valoarea indicelui IP depinde de cât de mare este ponderea femeilor în ocupare, studierea schimbărilor în timp poate fi problematică, deoarece nivelul înregistrat de segregare ar putea crește sau scădea numai ca răspuns la schimbarea ponderii femeilor în totalul forței de muncă.
Atât indicele IP cât și indicele ID presupun că segregarea rezultă din distribuția diferită a femeilor și bărbaților pe ocupații și sectoare: o distribuție mai puțin egală înseamnă un nivel mai mare de segregare. Acești doi indici sunt cel mai des utilizați în literatura de specialitate. Totuși, mai există și alți indici cu caracteristici statistice diferite.
- Indicele lui Moir și Selby-Smith (MSS Index), numit, de asemenea, „Indicatorul ocupării feminine” se bazează pe ipoteza conform căreia: segregarea presupune că proporția de femei pe categorii profesionale este diferită față de proporția femeilor în ocuparea forței de muncă. Acest indicator măsoară suma diferenței absolute a ponderii femeilor și ponderii de angajați pe ocupații. Acest indicator este 0 în cazul egalității complete și dublul ponderii ocupării masculine a forței de muncă în cazul inegalității complete. Acesta poate fi interpretat ca proporția de persoane în ocuparea forței de muncă care ar trebui să schimbe sectorul/ocupația cu scopul de a realiza o distribuție egală completă. Cu toate acestea modificarea indicatorului poate fi cauzată atât de modificarea inegalității dar și ca urmare a schimbării proporției femeilor în ocupare, sau o combinație a celor două cauze.
- Indicatorul „Ponderii sexelor” (SRI) poate fi definit ca numărul femeilor ocupate în sectoare feminine/ocupații raportat la numărul femeilor care ar putea lucra în aceste profesii dacă nu ar exista segregare minus numărul femeilor ocupate în sectoare/profesii masculine, împărțit la numărul de femei care ar putea să lucreze în aceste profesii dacă nu ar fi segregare. Potrivit lui Emerek și alții (2002), aceste măsuri diferite de segregare nu sunt însă complet satisfăcătoare atunci când se măsoară segregarea în timp, deoarece o modificare a femeilor și bărbaților pe ocupații nu este foarte probabilă în contextul în care structura ocupațională este stabilă, la fel și ponderea femeilor în ocupare. Cum pot fi simultan contabilizate nivelul de ocupare al femeilor și ponderea lor în structura ocupațională?
- Corespondența marginală (marginal Matching MM) constă in subdiviziunea genurilor masculin si feminin pe sectoare și profesii. Se presupune că sectoarele/ocupațiile feminine au un număr de lucrători egal cu numărul femeilor în ocupare și că sectoarele/profesiile masculine au același număr cu persoanele de sex masculin aflate în ocupare. Acest indicatori ia valori cuprinse între 0 și 1: 0 când nu este segregare și când nu este posibilă distincția între locurile de muncă feminine și masculine; 1 când segregarea este maximă, când ocupațiile feminine sunt ocupate în mare măsură de femei și ocupațiile masculine de bărbați. Această metodă permite clasificarea datelor fărăr ca procesul statistic să fie influențat de factori care nu sunt pertinenți (De Mazer et al, 1999), izolând schimbările de pe piața muncii (cum ar fi creșterea ratelor de ocupare feminine sau masculine) astfel încât ele nu pot influența măsurarea segregării pieței muncii.
Fiecare din indicatorii prezentați anterior au avantaje și dezavantaje. Doar „corespondența marginală” (MM) satisface toate criteriile de măsurare a gradului de segregare. „Bridges consideră că literatura de specialitate privind măsurarea segregării este destul de voluminoasă și în continuă creștere. De asemenea, este general acceptat că nici un indicator nu este pe deplin satisfăcător, și că sunt potriviți indicatori diferiți pentru scopuri diferite” (Betitio and Veraschchagiana, 2009, p.15).
Referitor la indicatorii de evaluare a Strategiei Europene de Ocupare, Comitetul European de Ocupare a adoptat indicatorul (IP) (Karmel și MacLachland 1988) pentru măsurarea și monitorizarea egalității de gen. Comitetul a propus ca indicatorul de măsurare a segregării de gen pe sectoare/ocupații să fie calculat ca media ponderii naționale a ocupării pentru femei și bărbați aplicată pentru fiecare sector/ocupație, diferențele sunt adăugate pentru a obține valoarea totală a dezechilibrului de gen prezentat ca o proporție a ocupării totale (clasificarea ISCO/clasificarea NACE).
Segregarea este cel mai bine măsurată și analizată pe ocupații decât pe sectoare, deoarece deciziile de ocupare sunt luate mai degrabă în funcție de locurile de muncă (decât de sectoare), iar fiecare sector tinde să includă tipuri diferite de locuri de muncă.
Stefan BARBALATA
Expert organizare evenimente