În societate femeile și bărbații nu au aceleași roluri, resurse, nevoi și interese și nu participă în mod egal la luarea deciziilor. Valorile atribuite “muncii femeilor” și “muncii bărbaților” nu sunt aceleași. Aceste diferențe învățate și care se schimbă în timp. Aceste diferențe variază mult în interiorul unei culturi și de la o cultură la alta.
Genul este un instrument conceptual cu ajutorul căruia sunt analizate rolurile, responsabilitățile, constrângerile, șansele și nevoile bărbaților și femeilor în orice context. Rolurile și nevoile de gen sunt influențate de clasă, vârstă, rasă și etnie, cultură și religie și de mediul geografic, economic și politic. În orice context social, rolurile de gen pot fi flexibile sau rigide, asemănătoare sau diferite, complementare sau în conflict. Pe lângă diferențele dintre femei și bărbați, mai pot exista diferențe în cadrul aceleiași categorii în ceea ce privește nivelul socio-economic, puterea de decizie și vârstă. Termenul de “gen” nu îl înlocuiește pe cel de “sex” care se referă doar la diferențele biologice (de exemplu, datele statistice sunt diferențiate pe sexe).
Studii de gen – în limba engleză “gender studies” reprezintă studii referitoare la problematicile care influențează cu precădere femeile, la relațiile dintre sexe; o abordare academică, de obicei interdisciplinară, privind analiza situației femeilor și a relației între sexe, precum și dimensiunea de gen a altor discipline.
Segregare de gen se referă la tendința femeilor sau a bărbaților de a lucra in sectoare și ocupații diferite. Cu alte cuvinte, unul dintre genuri domină într-o categorie profesionala dată. Se disting două tipuri de segregare:
Segregare orizontală – este înțeleasă ca o sub/supra reprezentare, fără nici un criteriu, a unui grup în anumite ocupații sau sectoare (Bettio and Vershchagina, 2009). Se referă la concentrația de femei sau bărbați în anumite profesii sau sectoare de activitate economică. Segregarea orizontală este o constantă pe piața forței de muncă în toate țările OECD (Rubery și Fagan, 1993, Anker, 1998; OCDE, 1998). Se anticipează o menținere sau chiar o accentuare a segmentării profesionale, concentrația femeilor tinzând să crească în timp în anumite sectoare (Franco, 2007). Această tendință explică, în parte, diferența de remunerare dintre femei și bărbați.
Segregarea verticală – reprezintă sub/supra reprezentarea unui grup de lucrători în ocupații sau sectoare care se află la partea „de sus” a piramidei ocupaționale, în funcție de venituri, prestigiu, stabilitatea locului de muncă, indiferent de sectorul de activitate. Subreprezentarea la nivel de vârf pe scările ocupaționale specifice este un fenomen cunoscut în literatura de specialitate ca „segregare verticală”, sau mai frecvent ca „segregare ierarhică”. În literatura de specialitate, segregarea verticală mai este menționată și ca „plafonul de sticlă” (glass ceilling), care indică existența unor obstacole care conduc la o anumită raritate a femeilor în poziții de conducere și de luare a deciziei în organizații publice, întreprinderi și, de asemenea în asociații și sindicate. Fenomenul de existență a barierelor care împiedică ascensiunea femeilor este completat de conceptul „podea lipicioasă” (sticky floor). Acest concept descrie forțele care tind să mențină femeile la cele mai joase niveluri în piramida organizațională (Maron and Maulders, 2008).
Deși, bărbații depășesc numărul femeilor din știință și cercetare, se observă totuși o creștere mai rapidă a ponderii femeilor cercetător, oameni de știiință sau absolvenți de doctorat în științe, comparativ cu a bărbaților. Totuși, segregarea de gen în sectoarele economice și domeniile științifice persistă, ca și segregarea verticală. Cu toate că există multe semne pozitive, mai sunt necesare multe eforturi pentru realizarea egalității de gen și pentru cereșterea participării feminine în procesele de luare a deciziilor care modelează întreg peisajul științific.
Stefan BARBALATA
Expert organizare evenimente